Cum citești eticheta unui supliment alimentar

Actualizat: septembrie 2026

Partea din față a ambalajului este reclamă. Spatele este un document. Fraza aceasta scutește de majoritatea dezamăgirilor legate de suplimente — rămâne doar de știut ce anume să cauți pe spate și ce înseamnă fiecare informație.

Lista de ingrediente este ordonată după greutate

Ingredientele se enumeră în ordine descrescătoare a cantității folosite la fabricare. O cere regulamentul 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare. Prima poziție este de obicei apa sau un suport, iar ceea ce se laudă pe față poate sta foarte bine la coadă.

Există o excepție care merită reținută: ingredientele care reprezintă sub două procente din masă pot fi enumerate în orice ordine la finalul listei. Ultimele poziții nu sunt, așadar, neapărat ordonate.

Numerele E nu sunt o avertizare, dar uneori atrag o obligație

Un număr E înseamnă doar că substanța a fost evaluată și autorizată în Uniune. Materia este reglementată de regulamentul 1333/2008 privind aditivii alimentari. Numărul în sine nu spune dacă aditivul este natural: acidul ascorbic, adică vitamina C, este E300.

Șase coloranți au însă un statut aparte. Tartrazina (E102), galbenul de chinolină (E104), galbenul portocaliu S (E110), azorubina (E122), roșul cochenilă A (E124) și roșul Allura AC (E129) impun mențiunea pe etichetă că produsul poate afecta activitatea și atenția copiilor. Obligația rezultă din anexa V la același regulament și privește orice aliment care îi conține.

Lipsa acelei formule în prezența unuia dintre cei șase este o neregulă concretă, verificabilă în treizeci de secunde: căutați numărul în listă, apoi căutați fraza pe etichetă.

Ce poate promite un producător

Mențiunile nutriționale și de sănătate sunt reglementate de regulamentul 1924/2006. Principiul este simplu: se poate folosi doar o mențiune care a trecut evaluarea științifică și a intrat în registrul european. Restul nu este permis, oricât de prudent ar suna.

• Un supliment nu vindecă niciodată. A atribui unui aliment proprietăți de prevenire, tratare sau vindecare a unei boli este interzis expres. „Împotriva paraziților”, „pentru ficat”, „pentru tensiune” nu sunt descrieri permise.
• „Detox” nu este autorizat. Mențiunile privind curățarea organismului de toxine nu figurează în registrul mențiunilor permise.
• „Probiotic” este adesea tratat ca mențiune de sănătate — cuvântul în sine, fără alte precizări — iar folosirea lui pe etichetă este contestată în mai multe state membre.
• Mențiunile despre plante sunt suspendate. Pentru multe materii prime vegetale evaluarea nu s-a încheiat și rămân în starea „on hold”. De aceea descrierile plantelor în materialele producătorilor sunt atât de prudente și de generale.

Cât anume — întrebarea care decide

O listă fără cantități nu spune aproape nimic. Două etichete pot menționa aceeași plantă și diferi de zece ori la doză. La extractele vegetale căutați două numere:

• Conținutul pe porție zilnică, în miligrame sau mililitri.
• Raportul de extracție, scris ca 1:10 sau 10:1. Scrierea 1:10 înseamnă că din zece părți de materie vegetală rezultă o parte de extract — deci un extract diluat. 10:1 indică un concentrat.

Dacă producătorul enumeră doar plantele, fără niciun număr, preparatul nu poate fi comparat cu nimic: nici cu concurența, nici cu dozele descrise în monografii.

Entitatea responsabilă, adică unde ajunge reclamația

Pe fiecare ambalaj trebuie să apară numele și adresa operatorului responsabil de informațiile despre aliment. El răspunde de produs și lui i se adresează o reclamație. Numele merită căutat în registrul comerțului din țara de sediu.

Durează un minut și lămurește întrebări pe care nicio recenzie nu le rezolvă: dacă societatea există, din ce an, dacă nu este în lichidare și dacă adresa de pe etichetă coincide cu cea din registru. Merită deschisă și adresa de internet tipărită pe ambalaj — se întâmplă să fie de mult expirată.

Patru verificări de făcut la raft

1. Căutați fiecare promisiune de pe față în lista de pe spate.
2. Verificați dacă, în prezența unuia dintre cei șase coloranți, există mențiunea cerută.
3. Căutați numerele: miligrame pe porție și raportul de extracție.
4. Citiți porția zilnică și împărțiți conținutul la ea — veți ști cât ține de fapt ambalajul.

Surse

• Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare — EUR-Lex, CELEX 32011R1169
• Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 privind aditivii alimentari, anexa V — EUR-Lex, CELEX 32008R1333
• Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate — EUR-Lex, CELEX 32006R1924
• Directiva 2002/46/CE privind suplimentele alimentare — EUR-Lex, CELEX 32002L0046
• Registrul european al mențiunilor nutriționale și de sănătate — Comisia Europeană
• Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor — ansvsa.ro

Acest text descrie reguli generale de etichetare a alimentelor și nu constituie consultanță juridică sau medicală.